（1）Rade ciobul de oal? spart?

—Am pus tot sufletul pentru carmuirea ??rii mele, spuse regele Hui al statului Liang. Cand recolta e slab? ?n partea de miaz?noapte a Raului Galben, la Henei, mut norodul de acolo ?n partea de r?s?rit, la Hedong, iar granele din Hedong le mut la Henei. Cand recolta e proast? ?n Hedong ?i tot a?a voi face mereu. Dup? cate ?tiu, niciunul din domnitorii ??rilor vecine nu m? ?ntrece ?n asemenea chibzuieli. Atunci, spune-mi tu, prea ?n?eleptule Mencius, cum se face c? ?n vremea asta, num?rul norodului din vecini nu scade, iar num?rul supu?ilor mei nu spore?te?

— ?ntrucat, ?n?l?imea Voastr?, sunte?i atat de priceput ?n a purta b?t?lii, m? voi folosi de o ?ntamplare ce s-ar petrece pe campul de r?zboi, ?i r?spunse Mencius. S? presupunem a?adar c? tobele ar ?ncepe s? bat? ?i armele ar z?ng?ni. ?i ?n ast? larm? asurzitoare, unii din o?teni, ?n loc s? ?in? piept vr?jma?ilor, ar da bir cu fugi?ii, tarand ?i palo?ele dup? ei. Dintre ace?tia, unii se opresc din goan? dup? o sut? de pa?i, iar al?ii, dup? numai cincizeci. ?i atunci…

— Ei, ?i atunci?

— Cei care fugiser? mai pu?in, ?ncep s? rad? de primii, ce fugiser? mai mult.

— Asta n-ar fi cu dreptate, pentru c? ?i unii ?i al?ii au p?r?sit campul b?t?liei.

— Apoi, M?ria Ta, dac? pricepur??i astfel ?n?elesul, atunci nu mai trage?i n?dejde c? ve?i avea mai mul?i supu?i decat vecinii de hotar.

Mencius